Se întâmpla la puțin timp după lansarea cărții mele și foarte aproape de momentul în care primisem singurele (până astăzi) două recenzii negative - dintre care una virulentă - și care nu mă lăsaseră indiferentă, pentru că veniseră din partea unor persoane cunoscute. 

Atunci am dat pe Linkedin - întâmplător sau poate nu - peste postarea lui Cristi. Rețeaua mea profesională de aici cuprinde peste 5.000 de contacte, ceea ce înseamnă că o pondere mare este reprezentată de conexiuni virtuale, persoane cu care nu am colaborat și nu m-am întâlnit niciodată. 

Perspectiva mea asupra Linkedin diferă de cea a oricărei alte rețele sociale, pentru că este singurul loc în care mă pot conecta în context profesional cu specialiști din toată lumea, existând posibilitatea reală a unei colaborări. De altfel, unul din clienții mei de care sunt mândră este o companie de training din Malta care m-a descoperit pe Linkedin (unde sunt cel puțin la fel de activă ca pe Instagram sau Facebook în mod special generând conținut scris prin blogul/siteul meu pe diverse subiecte care au legătură cu zona de marketing, comunicare, resurse umane, leadership, pregătirea adolescenților)

Cristi mi-a atras atenția cu postarea lui în care vorbea despre respingere. În ultimele două luni aplicase zilnic pentru joburi și fusese respins, iar acum încerca să se auto-motiveze scriindu-și că:

• a fi respins nu are legătură cu mine, ci cu nepotrivirea cu un job
• continuă să cauți, sunt mii de companii cool 
• nu mai număra la câte joburi ai aplicat și ai fost respins, numărătoarea asta nu face decât să accentueze starea de anxietate și stres
• nu te mai compara cu alții, este loc pentru fiecare și fiecare are vise și aspirații diferite de alte altora
• toată această zbatere va fi, cu siguranță, un conținut valoros pentru Netflix când se vor decide să facă un film despre mine. Acesta este gândul care mă face mereu să râd când mă simt doborât.

Poate în alt moment nu mi-ar fi atras neapărat atenția o astfel de postare. Dar atunci, când eu însămi sufeream din pricina unor respingeri, am aplaudat curajul lui de a se arăta vulnerabil, de a nu machia realitatea, de a nu umple spațiul Linkedin cu încă o poveste de succes (pentru cei care nu folosesc des această rețea le spun că “eticheta” ei nescrisă  este: aici nu postăm despre mâncare, pisici, gif-uri animate cu iepuri și drame emoționale, aici suntem profesioniști cerebrali). Nu a cerut ajutor, pur și simplu și-a așternut gândurile și i-a întrebat pe ceilalți cum reușesc să se motiveze și să meargă mai departe în situații de respingere.

I-am răspuns că îi apreciez expunerea și dezgolirea și ca bonus îi ofer o soluție gratis cu care să poată atrage atenția pe piața locurilor de muncă.

Un prieten și fost coleg și-a lansat de curând o companie de consultanță în carieră (remarkabil.ro), iar unul din serviciile oferite este Video CV, un format nou, fresh prin care îți poți prezenta altfel parcursul profesional atunci când ești în căutarea unui loc de muncă.

Fără să vorbesc cu Dragoș, l-am tag-uit direct în comentariul meu la postarea lui Cristi, spunând că bonusul reprezintă un Video CV pe care Dragoș îl va face pentru el (atenție, nu se știe pe care o să mai vreau să vă recomand și vă veți trezi că oferiți cadouri fără să știți:). 

De menționat că Dragoș se află în București și Cristi în San Francisco, iar ceea ce a rezultat a putut fi filmat/montat/editat în acest context.

Între timp Cristi și-a găsit un job. Nu pot izola factorii care au dus la acest rezultat, respectiv atitudinea lui, video CVul, bunele mele intenții, bunele intenții ale lui Dragoș, ideea este că nu m-a costat decât un click, câteva cuvinte și o idee să ajut. Am făcut-o și pentru Cristi și pentru Dragoș, pentru că, la rândul meu, cred că unde sunt doi sau mai mulți, ideile sunt mai bune și clienții mai mulți (și mai mulțumiți).

Rezultatul este aici:

https://www.youtube.com/watch?v=3MHG89LAgmk