Pe unsprezece noiembrie sau pe un unsprezece din a unsprezecea zi a lunii din anul 2015 am petrecut ultima zi la Avon.
Avon m-a luat la douazeci si trei de ani si m-a lasat sa imi iau zborul la treizeci si noua, dupa ce mi-a crescut aripile, mi le-a mai forfecat pe alocuri, mi le-a cusut, apoi mi-a crescut altele si mai mari. Cand se pune colbul timpului si anii curg nemilos prin cartile de identitate, se zice ca devii putin mai intelept (si totusi nu suficient cat sa nu iti pui corn de unicorn sau coada de sirena). Atat de intelept incat vezi cu claritate ceea ce ti-a pus temelie si esti recunoscator, fara nostalgie, fara manie, fara regrete.

Exista o carte care sta sa iasa din cuptorul editurii Curtea Veche unde - sper eu - intelepciunea aceasta va fi disecata cu umor, asa ca nu ma pripesc sa spun ceea ce am scris acolo mai bine.
Dar pentru ca nici eu nu am anticipat corect cum voi fi peste 5 ani cand mi-am luat un an sabatic acum 5 ani (care de fapt s-a transformat in cateva luni), iata 5 lucruri castigate si 5 lucruri pierdute in urma acestui adio atat de minutios regizat (caci sa nu credeti ca a fost o toana) si atat de spontan si superb implementat de o echipa de marketing cum nu a fost si nu va mai fi vreodata.
 

5 cu plus:

1. Am calatorit in locurile in care visam sa ajung si nu ajungeam - nu as fi avut atatea zile de concediu si nici liniste sa le savurez (Los Angeles, Las Vegas, San Francisco, Rio de Janeiro, Salvador de Bahia, Iguazu, Buenos Aires, Ushuaia, Laponia, Ciudad de Mexico, Playa del Carmen, Tulum, Havana, Varadero, Krabi). Nu mai insir locuri din Europa si in special din Grecia, pe care am strabatut-o ca pe un drum la Mega Image sau Kaufland (sau toate hipermarkeurile care ar putea fi indexate cu aceasta postare). 

2. De la punctul 1, ca la un exercitiu la matematica, se trage punctul 2 - asa cum am citit recent intr-un articol al lui Elif Shafak despre ce inseamna sa apartii mai multor locuri in acelasi timp.(https://lithub.com/elif-shafak-on-what-it-means-to-belong-in-many-places-at-once/?fbclid=IwAR36Zcmln36LQQfQpiAB4uIxsl_0Kcj98kCmAVEppgfSU_khkEZ12Qw3iH0). 

Calatoritul si in mod special dorinta de a intra in legatura cu oameni ai locurilor si de a le intelege cultura m-au imbogatit mai mult decat miliarde de cursuri de dezvoltare personala (pe care oricum nu le urmez). Deschiderea pentru idei noi si o oarecare energie imi vin din aceste interactiuni, din frumusetile pe care le-am vazut cu ochii mei si nu cu ochii google.

3. Din lenesa suprema, am devenit maratonista. Nu am slabit, dar nu e timpul pierdut. Cat timp am ajuns sa alerg 150 de km pe luna si sa termin doua maratoane complete de 42 de km, orice e posibil, nu doar pentru mine, ci pentru oricine, in momentul potrivit al vietii fiecaruia. Alergatul m-a disciplinat mai mult decat reusisera cu super succes doi dintre sefii mei (doi din patru) si mi-a dat cel putin la fel de multa energie precum calatoritul, cel putin la fel de multe idei, o misiune (faptul ca ajut prin donatii Hospice de peste trei ani) si un echilibru mental extrem de pretios pentru toate punctele 5 cu minus.

4. Am avut parte de diversitate profesionala, m-am dat cu capul de alti pereti si am inteles ceea ce intuiam deja: o carte de vizita nu este un cocoon. Am explorat domenii diverse, am invatat din departamente la care nu m-as fi gandit (HR, Financiar, Productie, Customer Service), din situatii cu care nu ma mai intalnisem, am ajuns sa reiau ceea ce faceam ca un hobby in timpul facultatii, respectiv sa predau copiilor - de data asta notiuni din zona de business. Alergatul si copiii (altora) sunt cea mai buna terapie.

5. Am dezvoltat relatii de prietenie - cateva dintre ele nu ar fi fost posibile cat timp eram angajata si in relatii ierarhice care impuneau o limita. Sunt bucuroasa cu ele. Am regandit timpul si relatia cu familia si, desi ma onoreaza sa mi se mai spuna “doamna de la Avon”, astazi sunt din ce in ce mai des asociata cu simbolul unicornului.

5 cu minus (si se cheama minus, nu il impachetam ca sa dea bine):

1. Am invatat sa vad si partea negativa a P-ului din profilul meu MBTI. Perceiving nu e asa de cool cand te trezesti in instabilitate financiara sau in blocaje legate de plati. Asta e viata, ca sa il citez pe fii-miu. Dar chiar cred ca fiecare trebuie sa treaca macar o data prin asta si sa revada lucrurile cu ochi mai curajosi si mai prudenti.

2. Sa fii un bun vanzator e de mare ajutor cand esti pe cont propriu, iar eu nu sunt, asa ca a trebuit sa imi reamintesc o veche zicala a unei doamne dragi de la Avon - “copilul care nu plange, nu primeste de mancare.”

3. Pachet cu beneficii? Ale cui? S-a stricat laptopul? Trebuie platite taxele si impozitele si asigurarile si ce-o mai fi? Ai primit notificare prin posta de la anaf (aici chiar nu vreau sa ma indexeze nimeni) si nu te gandesti ca ar putea fi o scrisoare de felicitare ca ti-ai achitat datoriile, ci mai degraba ceva nasol? Ai de facut contracte si tu erai mai creativ asa? Power point-ul nu te va ajuta la nimic din toate astea si nici colegul de la IT sau colega de la contabilitate pe care ii injuri de obicei pentru ca si pentru ca. Libertatea nu e chiar ca in filme.

4. Intrebarea recurenta daca totusi e bine ce faci si un acut sentiment al impostorului.

5. Nu il mai scriu, ca astazi iar eu o zi buna si nu vad de ce ar trebui sa fie cinci cu plus si cinci cu minus ca sa rimeze.

Concluzia: Sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce am fost inghiontita sau m-am inghiontit singura sa fac, inainte si dupa 2015, pentru momentele in care am visat, apoi m-am trezit la realitate si apoi iar am cazut in visare, pentru convingerea ca exista tot timpul din lume pentru fiecare, dar mai ales pentru oameni.

Credit photo: Cristi Adrian Popa, parte din surpriza ultimei zile la birou pe data de 11.11.2015, pentru care le sunt recunoscatoare tuturor celor din echipa de marketing #myinspiration