Baiatul in cauza este al meu si al tatalui lui, cel cu care m-am pozat acum cateva luni in rochie de mireasa la cincisprezece ani de la nunta si la vreo cinci de la divort. Desi nu mai suntem o familie in termenii coalitiei, tot familia copilului nostru suntem. Si pentru ca amandoi lucram in zona marketingului si advertisingului, ne-am gandit ca baiatul nostru este suficient de mare pentru a fi victima unui PR Stunt (o surpriza, o ghidusie, o intamplare). Discutand despre programul acestei mini-vacante, am hotarat sa mergem toti trei in Laponia, mai degraba din motive practice decat sentimentale. 

Nici nu vreau sa ma gandesc la frigul care ma asteapta, dar zambesc gandindu-ma cat de bucuros va fi el. Orice copil viseaza la Mos Craciun, iar noi prindem trenul de dupa ultimul tren, caci el stie deja cam cum e cu magia mosului. Pentru a eficientiza costurile calatoriei am ales sa il vada inainte si nu de Craciun, ca pana la urma personajul in sine este mai interesant decat data exacta a vizitei.

Copilul nu stie ca merge în Laponia. El stie ca merge la scoala azi și ca va petrece cele cateva zile libere cu tatal lui. 

Bunicul complice il va duce spre școala, iar pe drum ne va lua si pe mine si pe tatal lui ca sa ne lase - chipurile - in oras. Cand se va mira ca mergem spre aeroport in loc de scoala, o sa ii spunem ca ne ducem intr-un oras interesant numit Helsinki, din tara aceea unde nu vor mai exista materii si oamenii vor putea castiga un mic salariu cu care sa se intretina fara sa faca nimic, doar sa isi aleaga meseria care li se potriveste cel mai bine.

Vom sta o noapte la Helsinki, apoi a doua zi, cand ne vom duce spre aeroport, o sa il intrebam daca e curios sa il cunoasca pe Mos Craciun, sa se plimbe cu sanii trase de reni si poate, cu putin noroc sa vada aurora boreala.

Bunica a zis ca o sa aiba un soc, saracutul copil, eu chiar sper sa aiba si sa nu ingroase randurile altei generatii de blazati conformisti.

Nu doar pe copil vreau sa il surprind, ci si pe toti cei care vor sa ii transmita lui Mos Craciun o dorinta: promit sa o scriu de mana si sa i-o inmanez personal. Pentru ca nu fac parte dintr-o familie in termenii coalitiei, eu ma ocup cu alt gen de ravase. Tot pentru un domn respectabil si in varsta. Tot credinta se cheama. Into magic!

Asa ca, hai cu dorintele!