Pe un perete virtual mi-am scris viata: vreau sa te simt!

Pe un perete virtual mi-am scris viata: vreau sa te simt!

Am folosit recent o imagine cu un perete deteriorat dintr-o cladire abandonata pe care scria “vreau sa te simt”. Mi s-a parut cea mai buna imagine pentru ceea ce inseamna media sociala astazi: mult zgomot care ascunde adesea nevoia umana de a fi simtit(a). Unii sunt atat de infometati ca ar accepta sa se hraneasca nonstop cu orice stire junk. Cu totii suferim in grade mai mari sau mici de adictia la feed. News feed. Viata insasi este o parada de statusuri si filtre. Dar alegerea este intotdeauna a fiecaruia. Daca vrei sa urmaresti junk sau daca vrei sa te destepti, retelele de socializare iti pot fi de ajutor in ambele situatii. Tu cum alegi sa te arati lumii?

Feed me some news, I am hungry: Hraneste-ma cu niste noutati, sunt infometata

Acum zece sau cincisprezece ani, doar casta publicitatii si a corporatiilor americane siluia limba romana in expresii greu inteligibile pentru cei din afara ei. Desi initial m-am revoltat pentru ca eu eram inca o studenta sau proaspata absolventa fara job - deci un outsider - ulterior am alunecat ca un puc spre tentatiile de rom-engleza, cu primul an de angajare la - ghici ghicitoarea mea - o companie americana.

Astazi imprumuturile de termeni in limba engleza sunt extinse la mai toti cei care folosesc una sau doua sau mai multe retele sociale. Chiar daca setarile sunt disponbile si in limba romana, multe din  optiunile unei retele raman cunoscute in varianta lor originala: feed, status, like, story, hashtag. Acesti termeni si-au croit usor-usor drum prin viata de zi cu zi, fie ea virtuala sau reala. Cu ei s-a aciuiat ca un caine vaganbond si adictia la noutatile pe care fiecare le cauta in feed-ul Facebook-ului, Instagram-ului, Twitter-ului, Tinder-ului sau Linkedin-ului. in anii ’90 lumea se inghesuia sa prinda cate un episod din telenovele ca Sclava Isaura sau Mala Mujer (pentru care nu existau reluari sau versiuni online). Dupa telenovele, la punctaj relativ strans, batalia pentru audienta se dadea pentru un desen animat japonez - Sandy Bell. Publicul tinta era tot publicul care dispunea de un televizor. Oferta limitata de divertisment nu necesita specialisti in segmentari de public. in anul 2018, cu noua milioane si jumatate de utilizatori Facebook in Romania, noul ecran al vietii noastre este ecranul unui calculator sau cel mai probabil al unui telefon mobil si destept. Asa a aparut nevoia de scroll-are (apropos de termeni romengleziti, asa se denumeste operatiunea de derulare a postarilor celor cu care esti conectat pe o retea sociala). Dimineata la trezire, in trafic, irintr-o pauza de cafea sau de tigara sau chiar de plictiseala, seara inainte de culcare, timpul petrecut in lumile virtuale ale celorlati este din ce in ce mai mare. Copilul meu de unsprezece ani a descoperit setarea telefonului prin care ne-a spus fiecaruia din familie cam cate ore folosim pentru diverse aplicatii. Fara sa mire pe nimeni, eu conduceam detasat si, desi am incercat sa ma scuz ca pentru mine aceste retele fac parte din activitate profesionala, tot Iphonista mi-a ramas porecla.

Viata ca o parada: de la mesaje scurte la statusuri lungi, de la instantanee la filtre

Demult, tare demult, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, am aflat de yahoo messenger. La momentul acela eram bucuroasa cu aparitia internetului si a telefoniei mobile. Pana sa ma dumiresc cu ceea ce se chemau emoji sau emoticoane - acele fete zambitoare care astazi transmit mai mult decat gandurile noastre ar putea-o face - m-am trezit intr-un grup de yahoo messenger, depasita de viteza cu care celelalte doua prietene imbinau acronime necunoscute mie, emoji, idei. Eu eram in concediu de maternitate, ele mai tinere si mai iuti la degete, paream cumva rupta de inovatia in comunicare. M-am ambitionat, nicicand nu mi-a placut sa fiu in mijlocul lucrurilor, daramite in urma lor.  Asa ca, la cateva luni distanta, eu eram printre primii dintre cunoscuti si colegi care isi deschidea un cont de Facebook. Am fost mandra ca tata a fost primul din generatia sa care a folosit instrumentele moderne ale comunicarii. La un moment dat, plecata fiind din tara si absolvita de responsabilitatea renovarii apartamentului, m-am trezit cu peretele din dormitor pe peretele de pe Facebook. Tata imi postase public doua nuante de albastru-lavanda ca sa aleg, pentru ca zugravul trebuia sa se apuce de treaba. De atunci peretii arata altfel. Postarile sunt mult mai atent studiate sau gandite - cel putin de cei care au putina stiinta a marketingului. Pozele nu mai sunt instantanee suprinse in vacante, ci de cele mai multe ori selfie-uri indelung studiate si filtrate. Adesea, pozele de profil, indiferent ca sunt pentru o retea de socializare precum Facebook sau pentru una profesionala precum Linkedin sau mai ales pentru una de dating precum Tinder, insala amarnic privitorul. Cateodata, pozele retusate cu ajutorul diverselor aplicatii vin peste imaginile de sine retusate cu cativa mililitri de acid hialuronic, botox sau alte adjuvante ale esteticii. Filtre la filtre, cum ar veni. Don’t let me be misunderstood. Fiecare este liber sa se infatiseze cum doreste, deopotriva in imagini sau in continut. Mai departe, fiecare dintre cei cu care este conectat virtual sau real este liber sa ii urmareasca existenta virtuala. Din curiozitate, din voyeurism, din necesitate, din obsesie, din nevoia de informare, din plictiseala, de drag. La un moment dat, Mark, tatal Facebookului a decis sa limiteze afisarile paginilor comerciale si sa avantajeze postarile prietenilor si familiei, justificandu-si alegerea prin faptul ca aceasta a fost esenta aparitiei retelei sale: sa fim mai aproape de cei dragi. in fapt, nu mai vroia ca mare parte din mesajele comerciale sa curga fara incasari mai mari pentru Facebook. Pe mine retelele sociale m-au facut adesea mai desteapta, iar cateodata mai frumoasa. Mai desteapta pentru ca am ales o lista de douazeci de persoane ale caror postari sunt setate ca primele si care nu imi sunt neaparat apropiate. Le admir pentru continutul util, pentru accesul la surse multiple de informare, pentru analizele pertinente, pentru conectarea la realitatea profunda. Nu sunt interesata de zeci de poze cu aceiasi copii. Cred ca doar bunicii acelor copii pot fi. Sunt in schimb curioasa sa descopar platforme interesante unde pot sa imi imbogatesc cunostintele. Sunt intersata sa aflu despre evenimente sociale si culturale unde vreau sa particip. Sunt atenta la situatii de urgenta pe care unii sau altii le viralizeaza. Pentru mine media sociala a insemnat un progres personal.

Tu cum alegi sa te arati lumii?

Un prieten din copilarie refuza de peste zece ani sa fie prezent pe vreo retea sociala cu exceptia Linkedin-ului. Este obsedat de un al treilea razboi mondial care se va declansa - potrivit anticiparilor lui - sub forma unui razboi cibernetic. Cu cat ai mai multe urme lasate virtual, cu atat mai mari vor fi problemele. Mult timp am ras cu totii de temerile lui. Acum, dupa ce guvernul chinez a anuntat ca are in plan un proiect de rating national - prin care fiecare cetatean va fi punctat in functie de diverse comportamente, de la intarzierile la plata facturilor la contributia civica - parca nu mai imi vine sa rad cu aceeasi pofta. Cu sau fara prezenta pe retelele sociale, amprenta noastra digitala exista: plati pe internet, rezervari pe internet, etc. Autenticitatea poate fi exprimata mai usor si la o scara mai larga cu ajutorul mediei sociale. Mai usor pentru ca adesea timiditatea ii impiedica pe multi sa se dezvaluie pe sine unor “straini”. La scara mai larga pentru ca dintr-odata publicul poate creste exponential in functie de cat de mult va rezona cu tine. Cei autentici vor ramane asa. Cei care au o doza de falsitate in viata reala o vor ridica exponential in viata virtuala. Pe tine te poti minti, dar nu poti minti un internet intreg pentru o perioada indefinita de timp. Undeva, candva, in zgomotul unor stiri false si a unor identitati false, te vei pierde. Chiar daca realitatea numerelor ma contrazice - cu mai putini oameni cu continut autentic si cu mult mai multi cu continut fake - convingerea mea este ca, umar la umar, calculator langa calculator, putem construi un blockchain al autencitatii si putem mina caractere mult mai valoroase decat orice criptomoneda. Ne trebuie doar un nou trib:)

 

P.S. Acest articol a aparut in revista Tango/Marea Dragoste, editia lunii aprilie 2018.

Articole Recente