Ca și anul trecut, am decis că merită să fim în continuare coolhunteri (adică o persoană al cărei job este să facă observații și previziuni legate de stiluri și tendințe noi, să anticipeze ceea ce vor prelua trendestterii, iar apoi va deveni mainstream).

Prin urmare, am luat startul verii și am plecat în Italia chiar pe 1 iunie, înainte să vină tăvălugul anulărilor de zboruri, rătăcirii bagajelor, prețurilor exorbitante la biletele de avion. Nu am plecat cu 50 de euro la Napoli, căci am achiziționat biletele cu aproximativ o lună înainte de plecare, dar a fost un preț relativ decent (în jur de 150 de euro cu bagaj de mână).

1. Prima decizie bună: față de acum un număr de ani, când plecam cu bagaje chiar și de 40 de kilograme (da, am fost și eu cândva o fashionistă în derivă), de data aceasta am optat pentru un bagaj de 8 kg pe care să nu fiu nevoită să îl aștept și nici să mă târăi cu el prin oraș, port, străduțe în pantă, scări.

Vacanța avea în focus coasta amalfitană, renumită pentru frumusețea idilică, săptămânile de miere, aglomerație, trafic greoi, căldură și prețuri mari.

2. A doua decizie bună: iunie și septembrie sunt lunile ideale de vizitat coasta amalfitană. La început de vară era deja foarte cald și destul de aglomerat, nu vreau să îmi imaginez cum este în iulie și august. 

Noi am decis să rămânem o noapte în Napoli, cel puțin din două considerente: 

• pentru că nu voiam să riscăm să pierdem ferry-ul care ne ducea în Amalfi din cauza vreunei posibile întârzieri a zborului
• pentru că cineva din grup nu văzuse orașul, iar eu sunt fana orașului după ce am devorat cărțile Elenei Ferrante

3. A treia decizie bună: în Napoli am ales un aparthotel de pe booking pe Via Toledo care se scurge în port, pentru a putea ajunge cu ușurință a  doua zi dimineață la transfer. În plus, zona Lungomare este pe gustul tuturor - și fanilor și mai puțin fanilor orașului Napoli. 

La Napoli trebuie să mănânci pizza. Aici a fost inventată, aici e cea mai bună. Atenție, intervalele de masă sunt stricte în Italia, dacă nu ai nimerit între 12 și 15 și după 19, nu prea ai multe opțiuni.

Două prietene care fuseseră în toamna trecută pe aproximativ același traseu ne-au recomandat Pizzeria Palazzo Petrucci (terasă la etaj, e nevoie de rezervare). Tot ele ne-au spus că transferul din Napoli în Amalfi cu ferry are alt farmec versus mașină sau tren (și costuri mai mici dacă nu sunteți grup de 4+, ideal din perspectiva transferurilor).

4. A patra decizie bună: transferul cu ferry din Napoli în Amalfi a costat 28 de ore și a fost superb, am putut savura o bună parte din coasta amalfitană. O decizie mai puțin bună pentru buget este să îți iei prosecco de pe vapor - costă 10 euro, mai mult decât dublu versus supermarket. Mai puțin atunci când mergi la apus și vrei să scrii - atunci prosecco e priceless:)

Tot la recomandarea prietenelor (dintre care una este digital nomad, deci suficient de plimbăreață încât să știe toate trucurile posibile), am decis să stăm în Scala, un sătuc mai puțin cunoscut vizavi de Ravello. 

Scala este un sat unde oamenii te salută, iar la restaurantul din piața centrală unde oprește autobuzul - Da Pietro - ai mâncare ieftină plus starter sau desert din partea casei și calitate de cel puțin o stea Michelin (și chiar am fost la cel puțin trei ca să pot compara și să nu mă dezic de sofisticățenia mea).

5. A cincea decizie bună: Am ales La Margherita - Villa Giuseppina cu o vedere superbă spre marea Tireniana, desfășurată pe 4 nivele, primul nivel cu parcarea, următorul cu piscina și recepția, al treilea cu restaurantul și barul și al patrulea cu o terasă care deservea camerele de sus. Este o afacere de familie, la fel ca Ravello View, aflat în apropiere. Toate generațiile sunt implicate în buna ședere a turiștilor,iar Francesca mi-a spus de la început pe nume și a reținut imediat preferințele matinale: Ralu, two prosecco by the pool?

https://www.booking.com/hotel/it/la-margherita-villa-giuseppina.ro.html

Restaurantul vilei a fost foarte bun, comparabil cu nume sonore de referință din stațiuni mult mai căutate. Cei de la vilă s-au ocupat de transferul la întoarcere (la solicitarea noastră) pentru că nu am vrut să riscăm să pierdem avionul, ținând cont că într-una din zile am ratat plecarea din port spre Positano din cauza ambuscadei pe pe șoseaua îngustă și aglomerată care mărginește coasta.

Apropos, cei mai buni șoferi din tot ce am văzut până acum sunt șoferii de autobuz de pe coasta Amalfi, trebuie să facă niște manevre la milimetru ca să treacă pe lângă parapet, mare, mașini, scutere. 

6. A șasea decizie bună: Nu am închiriat mașină. Este o adevărată acrobație condusul pe coastă, nu sunt locuri de parcare, chiar nu are sens. Deplasarea cu ferry și autobuz între stațiuni este cel mai bun combo din perspectiva timpului, banilor și nervilor.

Există trepte care urcă din Amalfi până în Ravello și Scala, prietenele ni le-au încercuit pe hartă, dar nu a vrut nimeni să facă acest exercițiu de aproximativ 45 de minute. Am preferat să folosesc timpul pentru alergat, ca să mă obișnuiesc cu diferența de nivel pentru maratonul de la Atena din toamnă.

Am vizitat:

• Ravello (Grădinile Vilei Rufolo, dar merită și Villa Cimbrone - unde nu am mai ajuns)
• Capri (din Marină luați funicularul și la câteva sute de metri pe dreapta este un restaurant superb cu vedere panoramică, apoi mergeți la Belvedere Tragara - este o priveliște superbă de unde vedeți stâncile Faraglioni - și coborâți înapoi spre Marină pe trepte, este un drum ascuns și umbrit pe străduțe înguste. Solicită genunchii și articulațiile, dar de ce le avem dacă nu le solicităm?)
• Amalfi (aici ajungeam cel mai des pentru că era locul din care porneau deplasările cu ferry) - acum mi-am amintit că am trimis niște vederi pe o hârtie specială (hârtie din Amalfi - Bambagina) care ni s-a explicat că este produsă încă din Evul Mediu. Merg cu viteza Evului Mediu probabil, că nu au ajuns nici după o lună.
• Positano (aici am luat un prânz copios la Le Tre Sorelle, un local înființat în 1953, urmat de o plimbare și un vin la sora lor Le Te Sorelle Wine Room care pur și simplu ne-a ieșit în cale). 

Toate excursiile au fost de o zi, așa că nu am avut mult timp, dar suficient cât să simțim vibe-ul fiecărui loc. Pe coasta Amalfi și în Capri merită să consumați orice cu și din lămâie (limonadă, sorbetto), pentru că acest soi este unul special realizat din încrucișarea lămâilor locale de dimensiuni mici cu portocale amărui. Ce aș fi făcut în plus?

7. A șaptea decizie (neluată): Aș fi citit O vară italiană https://nemira.ro/o-vara-italiana-rebecca-serle înainte de călătorie, pentru că aș fi descoperit o mulțime de locuri de mers în Positano (unde are loc cea mai mare parte a acțiunii, respectiv la Hotel Poseidon), Capri și Napoli. Am citit-o abia după ce m-am întors, iar acum continui cu Sex și Vanitate https://nemira.ro/sex-si-vanitate-kevin-kwan (unde jumătate din acțiune are loc în insula Capri, varianta super luxoasă).

* Poate vi se va părea ciudat să menționez două cărți de la o altă editură decât Curtea Veche Publishing, publisherul meu, dar la cât de puțin citesc românii, este loc pentru toată lumea!

8. A opta decizie pentru cei care aveți copii mici: nu îi luați cu voi, nu au ce să facă, vor plânge că e cald, că au de mers pe jos, veți sta cu ochii pe ei prin aglomerație și drumuri anevoioase. 

 

Închei citând O vară italiană: e Italia, plăcerea e esența acestui program!