Demult, tare demult am cunoscut un contabil. Contabil este un termen generic pentru oricine poate ocupa una din urmatoarele functii din nomenclatorul de meserii: analist financiar, trezorier, controlor financiar, contabil sef sau recuperator debite. Stiu, ar suna infinit mai romantic financial assistant, treasury controller, finance controller, chief accountant sau collection officer. Dar prejudecatile majoritatii ii plaseaza pe toti contabilii de profil intr-o zona a meseriilor lipsite de creativitate si emotie.

Dupa cativa ani buni de nabadai cu artisti indecisi si multe batiste imbibate de lacrimi, m-am decis sa urmez sfatul de viata al unei asistente de la Municipal: o picatura de gelozie nu face cat o cada de lacrimi. Am zvarlit batistele la cos si m-am zvarlit in bratele unui contabil. Cand s-a trezit cu mine, mai ca ii venea sa se culce la loc. In primul rand el nu pierdea noptile, mai ales daca se apropia inchiderea de luna: stie toata lumea agitatia dinaintea inchiderii, nu ai cum sa iti pui mintea cu sexul, darmite sexul cu sexul. In al doilea rand, s-a speriat: spiritele exuberante si energice sunt ca un atac de panica pentru cele calme si impasibile. In al treilea rand, uimirea nu ii dadea pace: pe femeia asta o doresc toti barbatii, ce naiba a vazut ea la un registru de casa ca mine? Ea zburda si dansa oriunde, numai acasa nu.

Dar inevitabilul s-a produs. Un contabil s-a indragostit de o artista. Artista este un termen generic pentru asistent marketing, specialist relatii publice, organizator evenimente interne, traducator materiale publicitare, sef marketing. Stiu, ar suna infinit mai aproape de realitate marketing assistant, PR specialist, corporate events coordinator, brochure translator, marketing manager. Dar artista nu vroia sa ii creeze complexe suplimentare contabilului. Naucit de iubire, el a inceput sa imi scrie poezii. Le scria cateodata pe o bucata de hartie rupta in timpul unei sedinte de P&L (profit & loss, daca nu esti iubita de contabil sau manager intr-o multinationala) sau “pe curat”, adica ingrijit si caligrafic pe hartii albe sau colorate, la fel ca sentimentele care infloreau. Lumea il credea un baiat destept, bun, modest, dar apatic si total lipsit de inspiratie. Eu credeam contrariul: apatia avea nevoie de un stimulent pentru a se disipa si ce stimulent mai bun ca iubirea exista? Iubirea i-a dat inspiratie si aripi. Si-a schimbat stilul vestimentar, si-a extins cercul de amici si preocupari, si-a schimbat zambetul - de fapt a invatat sa zambeasca si sa traiasca dezorganizat si spontan. 

Intr-o zi a avut de pregatit o prezentare de serviciu cu care concura alaturi de cateva altele la cea mai convingatoare dintre prezentari, un eveniment menit sa stimuleze initiativa celor care adesea se plang ca nu fac parte din departamentele comerciale, deci nu iau decizii. A castigat detasat competitia, pentru ca entuziasmul trairilor personale, dar mai ales increderea ca cineva a vazut dincolo de un soarece introvert ca el era cel mai convingator argument. Ai fi zis ca este un Jimmy Fallon.

Dar timpul a trecut si, cu tot curajul pe care il putea strange o persoana ca el, indecizia vizavi de lucruri simple ca soiul de rosii pe care trebuia sa le cumpere macina iubirea ca o picatura de apa dintr-un robinet defect. Eu l-am incurajat in continuare sa se exprime in alt fel decat cel matematic, exact. Sa isi cultive imaginatia, curajul, alegerile, ca nici pe mine nu ma cucerise cu jurnalul contabil. 

Dar jurnalul acestei povesti isi epuizase paginile. A ramas ideea ca un contabil naucit de iubire a putut scrie poezii, a putut castiga concursuri cu prezentari convingatoare, a putut sa se lase pe seama momentului si nu a forecast-ului.

Pentru cei care veti incerca sa descoperiti cine este in realitate contabilul, va zic ca va pierdeti timpul. Povestea are emotii reale, dar personaje mixate. 

Eu nu am vrut decat sa transmit o covingere personala ca toti oamenii sunt creativi, contabilii pot scrie poezii si un imbold de incredere si inspiratie poate face minuni cu oricine, oricand.