Poate nu o sa ma credeti, dar chiar exista in Bucuresti un restaurant pe strada Craciun la numarul 25 si care se cheama, cum altfel, Noel.

Anul trecut, cand l-am descoperit dintr-o intamplare avea decoruri de Craciun in luna martie. Bine, asta mi se intampla si mie frecvent, dar acesta este un loc public, nu o locuinta boema.

Anul acesta era inchis, probabil pentru ca am ajuns intr-una din zilele libere, adica in lunea de dupa Rusalii. Prin urmare masa in familie nu a avut loc pe terasa ascunsa, ci pe strazile capitalei, intr-un program bunici-mama-nepot care sa ne miste deopotriva picioarele si creierele.

Cu ceva timp in urma citisem un articol despre 10 locuri de vazut in Bucuresti. Articolul era vechi de doi ani, dar locurile ramasesera pe pozitie, asa ca am decis sa inlocuiesc traditionala masa de duminica in familie cu miscare si culturalizare.

Traseul a inclus cladiri inedite din Bucuresti, unele transformate in muzeu, altele in sedii de birouri sau locuinte si cea mai putin norocoasa, in paragina. In paragina am gasit multe alte cladiri vechi superbe. Si peste tot, aproape fara exceptie, cabluri mari si cabluri mici, fire de lungimi infinite care strica orice estetica, pe care le-am ignorat ca atunci cand vrei sa te indragostesti, nu sa ii gasesti defectele.

Lista a inclus Casa Minovici, Muzeul de arta Storck, Casa Maura, Casa Melik, cladirea Uniunii Arhitectilor din Romania, Blocul Florentin, imobilul in stil francez de langa Ateneu si casa cu geamuri bombate.

In total, traseul a durat trei ore si bunicul a insistat aproape de fiecare data sa parcam masina daca se poate in prima camera a fiecarei cladiri, anticipand plangerile participantilor ca e cald, ca mergem prea mult pe jos, ca e prea prea sau e foarte foarte.

Desi la auzul ideii copilul de zece ani a protestat, spunand ca nu e pe lista scurta a preocuparilor sale, la sfarsitul traseului a fost incantat. A fost incantat de ce a vazut, dar si de atmosfera placuta, de oras gol care ne astepta pe noi patru sa il parcurgem in liniste. Pe noi si un grup de turisti italieni, pentru care orice cladire veche era confundata cu ceva legat de Ceausescu. 

Cel mai mult i-a placut sediul UAR, bunicilor le-a placut Casa Melik si Casa Minovici, iar mie Casa Maura. M-am chinuit sa le citesc cate ceva la fiecare obiectiv, ceea ce m-a facut un ghid amator bunicel. Informatiile erau disponibile in articolul original, eu le ofeream doar experienta, adica eram un User Experience Manager pe putin.

As recomanda aceasta experienta cel putin din trei motive:

1. este un mix de relaxare cu informare, de incantare vizuala cu inspiratie care te ajuta sa uiti de toti idiotii care au stricat si strica orasul acesta de multi, infinit de multi ani incoace
2. este varianta optima care se potriveste si la zece ani si la saizeci de ani, asa incat buncii si nepotii sa poata petrece timp frumos impreuna
3. este o alternativa la stereotipiile de petrecere a timpului liber cu care ne limitam si noi si copiii nostri incet, dar sigur

Pofta buna!

P.S. daca Mos Craciun a inchis cu totul restaurantul Noel, sa ii scrieti lui, nu mie:)

P.P.S. Articolul original este aici si ii multumesc lui Cristi pentru idee

http://www.bloguluotrava.ro/10-locuri-de-vazut-in-bucuresti/