Acesta este sloganul liniilor aeriene turce - Turkish Airlines - pe care l-am zarit de cateva ori pe parcursul ultimei calatorii cu escala la Istanbul. Mi-a atras atentia in contextul in care traiesc cu senzatia ca societatea romaneasca actuala are o ingustime similara cu cea de acum douazeci si sapte de ani, cand binele de afara era prezumtiv, dar nu tangibil. Daca inainte de anii nouazeci aveai propaganda si nu aveai acces liber la informatie, acum ai alt fel de propaganda si acces liber la informatie de proasta calitate si de cele mai multe ori falsa.

De dragul structurii mele partial analitice, am cautat in statisticile Eurostat cifre legate de procentul turistilor romani care isi fac vacantele in strainatate. Informatiile de acum trei ani arata ca 25% din populatia peste 15 ani a Romaniei a calatorit in scop personal fata de media de 60% a Uniunii Europene. Este cel mai mic procent, iar la polul opus se afla - ghici, ghicitoarea mea - Finlanda, cu 88%.

Sunt doua cauze importante pentru practicarea turismului: nivelul venitului si conditiile climaterice. Daca esti grec sau italian si natura este atat de generoasa cu tara ta, de ce sa nu calatoresti bine si ieftin la tine acasa? Daca esti finlandez sau danez si ai parte de frig cat sa-ti inghete oasele si ridurile pe vecie, dar si un nivel de trai mai ridicat, dai fuga la lumina si caldura pe bani putini. Bun, nu avem veniturile nordicilor, dar totusi un sfert din populatia aproape adulta calatorea acum trei ani. Poate intre timp a ajuns la o treime. Dar nu este suficient sa calatoresti, ci sa iti deschizi ochii, mintea si inima pentru experiente noi.

O calatorie este o explorare, o descoperire de locuri, oameni, istorie, cultura, un declic al curiozitatii si inspiratiei. O largire a orizontului. De ce sa ne relaxam intr-un resort all inclusive, cand am putea bate cu pasul loc dupa loc, ca si cum am deschide o usa catre alta lume? 

Copiii au nevoie de perspectiva pentru constructia lor viitoare de adulti. Nu sunt experta in parenting si nici nu imi propun asta - raman la marketingul meu - dar tot ce imi doresc pentru copilul meu este sa aiba cat mai multe contexte cu care sa-si dezvolte mintea si orizontul.

Ma gandesc la primele de Craciun, la tichetele cadou, la orice beneficii de angajat care ar putea fi transformate in puncte virtuale pe un card de calatorie, astfel incat beneficiarii sa ramana cu un televizor vechi si neplat, dar cu o minte mai ascutita, mai optimista, mai implicata. Ma gandesc la toate toboganele cu apa si muntii de mancare din Antalya si la o calatorie cu balonul cu aer cald din Cappadocia.

Mama avea o zicala: daca am bani doar de trei zile memorabile de vacanta, mai bine sa fie trei memorabile decat sapte banale.

Let’s widen our world! Primul pas: nu cautati inca destinatii inedite pe net, cautati cea mai apropiata sectie de votare si votati duminica. Pentru largirea perspectivelor, evident!

P.S. Turkish Airlines este doar un mijlocitor al ideii prin perspectiva sloganului.