In anii acestia nebuni imbibati pana la sufocare de internet, cum mai convietuiesc piosenia cu click-ul si slujbele cu videobloggingul? Doamne, fereste, am evoluat cu totii, deci aproape nimic din ce nu Ii este strain virtualului nu mai ii este strain credinciosului de rand. Cum insa asezam lumile vechi si noi in asa fel incat sa nu ne confuzam in post si-n viata? Sa credem, dar sa credem in umanitate, evolutie, vibratii si crestere. I am a believer!

Doamne, fereste, am evoluat cu totii!

Digitalizarea ne-a invadat dinainte sa ne dam noi seama. Cu primele adrese de email, cu primele conversatii pe mirc - parintele whatsapp-ului si bunicul snapchat-ului - cu primele tentative de mesaje virale sub forma listei cu bancuri trimisa din greseala intregii companii, incetul cu incetul si apoi dintr-odata nu a mai existat viata fara internet. Zilele trecute am gasit - pe internet, evident - o reinterpretare a piramidei lui Maslow, in care nevoile primare ca apa, hrana si adapostul au fost inlocuite de nevoia de wi-fi. Cu alte cuvinte, inainte de mancare, apa si un acoperis, ne este necesar un smartphone neaparat conectat la o retea gratuita de net. Dincolo de amuzamentul situatiei si exasperarea generatiilor care nu inteleg de ce un ecran mai mic sau mai mare a ajuns un companion mai pretios decat o fiinta umana, logica este foarte simpla: daca ai un telefon si ai internet, atunci poti sa rezolvi orice alta nevoie a piramidei lui Maslow printr-un simplu click.

Click-urile s-au raspandit in toate aspectele vietii noastre, de la cele pragmatice, la cele spirituale. Cand eram studenta si il citeam pe Kotler, parintele marketingului, ridicam sprancenele a nedumerire la exemplele sale cu politici de marketing adoptate de institutiile religioase. In mintea mea, simbioza celor doua imi parea cel putin anacronica. Si aproape imposibila raportandu-ma la contextul local. Sa nu spui hop pana n-ai sarit parleazul, ca situatia s-a schimbat mult in ultimii zece-cincisprezece ani si astazi telefoanele mobile au aplicatii cu calendarul religios, rugaciuni si pilde, iar unii sefi de parohie au canale de youtube si pagini publice de facebook. Unii se folosesc de flipchart sau videoblogging pentru o transmitere mai eficienta a informatei, In mod special catre generatiile tinere. Altii au inteles ca experienta live a unui ceremonii de botez sau nunta are nevoie acuta de explicatii, caci mai nou continutul este regele, povestea este regina. Poate nu ar trebui sa ne mai minunam ca si cum ar fi lacrimat o icoana daca vedem o persoana in varsta citind de pe kindle in autobuz sau un preot descifrand tainele internetului in munca sa de zi cu zi. Doamne, fereste, am evoluat cu totii:)

O confuzie demna de o terapie

Dintre orasele lumii pe care le-am vizitat cel putin o data, Istanbulul ma fascineaza prin diversitate si mixtura de modern cu clasic, de religios cu laic, de european cu asiatic si asist la transformarea lui de mai bine de douazeci si cinci de ani. Prima data cand am ajuns aveam paisprezece ani si o prima reusita notabila a vietii, intrasem la unul din cele mai bune licee din Bucuresti (daca nu cel mai bun, sac:) si primisem recompensa unei mini-vacante in strainatate. Intre timp am amintiri si prieteni legati de Istanbul: fie s-au nascut aici, fie s-au mutat din alte orase ale Turciei, fie locuiesc temporar prin prisma serviciilor pe care le au. Daca iti petreci ziua in Sultanahmet - zona veche cu moschee in fata carora credinciosi sau nu, musulmani sau ortodocsi stau la coada pentru a le vizita - si noaptea pe malul Bosforului intr-un club, unde fetele isi etaleaza aceleasi fuste scurte si dansuri lungi ca in orice alt club al lumii moderne, vei fi cel putin confuz. Societatea a devenit fluida si la Istanbul si in multe alte locuri, nu mai exista o demarcatie a teritoriilor, pentru ca toate click-urile lumii ne aduc alte lumi mai aproape. Fie ca vrem sau ne opunem, schimbarile se strecoara, iar convingerile si credintele se supun si ele nonconformismului prezentului. Pana unde insa putem vorbi de un melanj firesc si unde este un antagonism care denota o confuzie majora?

Un prieten mi-a povestit de una din multele lui aventuri de-o noapte. Dezamagit de esecul unei relatii din studentie pe care o proiectase ca una de ‘familie’, nu mai reusea sa-si gaseasca locul si sa o gaseasca pe ea. Internetul ii facilita accesul la un meniu variat de credincioase sau atee, asa incat confuzia asezarii la casa lui crestea cu fiecare aventura noua. Crescut de bunici intr-un mediu al unei credinte per se, tinea posturile obisnuite si avea casa impanzita de icoane. Icoanele se integrau in spatiul decorat modern, cu accente de aquamarine si oglinzi insirate pe unul din peretii dormitorului. Pe fata, ca mai pe toate fetele din ultima vreme a cunoscut-o virtual si conversatia s-a legat rapid. Era in timpul unui post, dar asta nu l-a oprit sa o invite In oras si din oras direct in casa plina cu sfinti. Ea a aflat ca este in post pentru ca nu a baut, asa ca i-a putut povesti coerent si in detaliu cu ce se ocupa, respectiv cu ITul: Information Technology. Detoxifierea lui avea insa limitele ei: fara carne, fara alcool, dar cu internet si sex. Fata s-a amuzat copios pe seama bipolaritatii lumii lui si l-a ironizat pentru iconitele-magnet de pe frigider si oglinzile din vecinatatea patului pe ale carui noptiere alte iconite mascau cutiile cu prezervative. El a ramas confuz, pentru ca fata chiar ii placuse si simtea ca ar putea sa o aseze In casa lui. Dar ea nu vroia sa fie o icoana.

I am a believer

Intr-un interviu, Sergiu Celibidache raspundea la intrebarea daca este o persoana religioasa:”da, sunt o persoana religioasa, cred intr-un centru vibrational cosmic. Si muzica, la fel ca orice arta, are un singur scop: libertatea”. Neuroteologia este un domeniu relativ recent care incearca sa explice experienta si comportamentul religios in termeni neurostiintifici. Credinta a fost si va ramane indiferent de transformarile lumii moderne, dar va prelua din ce in ce mai mult din avantajele tehnologice, din cunoastere, din dezvoltarea personala a celor care vor mai mult. Eu cred in stiinta care elibereaza mintile si ma rog pentru evolutia mea spirituala. 

Romania se situeaza pe locul sapte in lume In privinta religiozitatii, 89% din populatie declarand ca este religioasa, fiind singura tara din Uniunea Europeana care apare in top zece. Ne invecinam, din perspectiva acestui clasament, cu Nigeria, Ghana, Irak si Kenya. 

Cam tot pe aici se afla si procentele cand vine vorba de acceptarea refugiatilor pe teritoriul Romaniei. 85% nu sunt de acord.

Antagonismul lumilor. 

O populatie preponderent crestina ar trebui, conform religiei, sa fie o populatie toleranta. Eu cred in umanitate, in puterea oamenilor de a evolua si de a se sprijini pe sine si alti oameni, de a se bucura de vibratii si de a creste. I am a believer.