Creativitatea: pledez vinovata!

Creativitatea: pledez vinovata!

Intre a fi original si a nu fi deloc, o sa aleg drumul nebatut. Dincolo de curiozitatea de a incerca ceva diferit, pe drumul serpuit al creativitatii poti intalni oameni inspirati si dornici sa-ti cultive, la randul lor, demersul creativ. De exemplu, sa te ajute sa scrii mesaje frumoase in ciocolata, pe care sa le daruiesti in cadrul unor aniversari tematice. Pentru ca petrecerile cu teme, cu surprize, cu necunoscut sunt o sursa de bucurie, incredere si inspiratie pentru cel putin un an. Amintirile create hranesc creierul pentru momente mai putin placute, de ingrijorare, de teama, de boala, de orice i-ar putea reduce motoarele. Iar in final, ceea ne aduce creativitatea este un vis pe care il adaugam facand lucrurile altfel, fie ca este vorba de petreceri, cadouri, ritualuri de sarbatori sau locul de munca.

Pe drumul ciocolatei fine ca matasea

Zilele trecute mi-a scris o prietena pe care am cunoscut-o acum doi ani prin intermediul unui catalog cu produse de ciocolata. Ea debuta timid pe calea antreprenoriatului, cu pofta de ciocolata - cam ca cele trei personaje feminine din cartea cu titlu omonim. Produsele pe care incerca sa le comercializeze nu erau doar delicioase, dar apareau in forme cat se poate de originale: truse de machiaj, truse de scule, masini, flori, telegrame. Telegramele - asemanatoare unor mini table de Scrabble - mi-au atras atentia, pentru ca mesajele scrise in ciocolata pareau o optiune dulce pentru un cadou altfel. Am sunat-o si am comandat zece telegrame din ciocolata, fiecare cu cate un mesaj personalizat pe care le-am daruit la aniversarea de patruzeci de ani a unei persoane apropiate. De atunci ciocolata ei este prezenta in viata mea - fie ca este vorba de cadouri personalizate, martisoare din ciocolata, carti de vizita din ciocolata. Originalitatea produselor s-a potrivit cu spiritul meu dornic de nou, de altfel, de surpriza. Pentru mine rutina unor sarbatori precum martisorul, Pastele sau Craciunul poate fi indulcita prin cautarea unor solutii creative, care sa dea un aer proaspat momentelor. Ce bucurie as mai trai repetand experiente, datini, “asa se face”-uri an de an, ce entuziasm as mai gasi impodobind si despodobind bradul, purtad potcoave sau cosari cu snur alb si rosu, colorand oua si tot asa?

Haruki Murakami scria in romanul sau “Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga” ca “Oricata experienta as acumula, oricati ani ar trece peste mine, in final, totul nu e decat o repetitie nesfarsita. Ce putem face e sa ne schimbam pe noi insine prin repetitii incapatanate si sa asimilam procesele care nu se schimba in personalitatea noastra.”

Eu am asimilat ciocolata in personalitatea mea si a celor carora le-am daruit-o in ultimii doi ani. Dupa telegramele oferite cadou pentru aniversarea de patruzeci de ani, au urmat: o cutie cu praline inscriptionate cu numele jucatorilor de la echipa FC Barcelona - preferata baiatului meu - printre care se regasea si al lui, o minge de fotbal, martisoare cu tot cu snur, carti de vizita si multe altele. Legat de cartile de vizita, multi mi-au spus ca nu este o idee buna, ca scopul este sa pastrezi o carte de vizita, sa poti folosi datele de contact inscriptionate pentru a fi gasit(a). Eu am credinta ca multe din aceste carti de vizita zac aruncate printr-un sertar de birou, pe cand amintirea unui produs original si dulce pe deasupra va delecta papilele gustative suficient de mult incat amintirea aceluia/aceleia care le-a folosit ca si identitate va ramane.

Aniversari cu tema pentru zile bune

Demult, tare demult, ca nici nu mai stiu cand, am decis ca aniversarile nu pot trece simplu. Ca trebuie sa fie invaluite in surprize, in teme creative, care sa anime participantii, sa le dea subiect de discutie, de idei, de chef. La inceput au fost doar aniversarile mele, apoi ale copilului, ale prietenilor, ale parintilor. De cele mai multe ori aniversatii nu au nicio dispozitie sa petreaca altfel decat la o masa - la un restaurant sau acasa - sporovaind aceleasi lucruri ca in alte contexte non-aniversare. De la an la an nu se schimba nici cadrul, nici invitatii. E o rutina bifata, la fel ca rutina facturilor. Anii trec si raspunsul la intrebarea “care a fost cea mai frumoasa aniversare a ta” vine greu, pentru ca mai toate sunt…la fel.

Eu cred ca ziua de nastere trebuie sa fie altfel, sa te incarce cu bucurie, incredere, dar mai ales inspiratie pentru inca un an. Cand a facut zece ani, baiatul meu s-a trezit la locul petrecerii -un circuit de laser tag - cu un manechin de carton la dimensiunea de unu la unu cu Messi, fotbalistul lui preferat. Era strecurat printre obiectivele de “impuscat”, fara ca el si ceilalti copii sa stie. Iar in locul chipului lui Messi era chipul lui. In plus, ne-am imbracat cu tricouri inscriptionate cu prenumele noastre si numele unor fotbalisti celebri. La o zi de nastere a tatei, am complotat cu mama si invitatii sa il aduc la terenul de tenis pentru un joc obisnuit. M-am dus inainte si am decorat fileul, gardul terenului si mesele de langa, am chemat participantii la petrecere, am plecat sa il iau pe tata care stia ca merge sa jucam tenis o ora, dupa care se astepta sa-si primeasca musafirii acasa. Surpriza! Erau toti la terenul decorat, cantandu-i la multi ani. La randul meu am fost surprinsa, m-am trezit cu masina plina cu biletele scrise de mana multor prieteni, colegi, fosti colegi, membri ai familiei. Le colectase prietena mea cea mai buna si tot ea le lipise de jur-imprejur. Nu doar ca amintirile raman, dar amintirile hranesc creierul pentru momente mai putin placute, de ingrijorare, de teama, de boala, de orice i-ar putea reduce motoarele. Exercitiul zilnic al orginalitatii poate fi obositor pentru majoritatea dintre noi, creand o presiune nedorita pentru cei care nu se simt confortabil in afara unui spatiu cunoscut. Dar pentru cine se incumeta, coordonatele existentei capata alt sens. Drumul zilnic serpuieste brusc prin locuri pline de inspiratie, de parca in locul cladirilor obisnuite de pe traseu se strecoara franturi de peisaje din locuri necunoscute, dar superbe. 

Moda italiana, creativitate si vise

Franca Sozzani este fostul redactor-sef al revistei Vogue Italia. A condus revista din 1988 pana in 2016 cand a murit. Una din cele mai longevive si de departe cele mai creative persoane din domeniu, Franca a surprins, socat si indignat audienta, colegii de breasla si sefii cu perspective foarte diferite fata de reperele comerciale acceptate pentru o revista de moda. A pus impreuna industria modei cu industria stirilor, a ales subiecte controversate precum chirurgia estetica sau scurgerea masiva de petrol din Golful Mexic, demonstrand ca hainele nu inseamna doar frivolitate, ca niciun domeniu nu trebuie sa își auto-impună limite de abordare. Originalitatea ei neobosita pe parcursul a peste douazeci si cinci de ani a avut un impact pozitiv asupra propulsarii designerilor italieni la nivel global. Nu doar a starnit controverse (caci in acest caz originalitatea ar avea un efect mult diminuat), ci a ajutat direct la expunerea si evolutia unor modele, fotografi, designeri. Le-a schimbat traiectoria de la una limitata geografic, la una nelimitata. in acest context abordarea ei creativa a construit lumi noi. Despre aceste constructii merita sa vorbim cand vorbim despre originalitate. Indiferent de locul de munca pe care il avem, fie ca este intr-un domeniu creativ sau mai putin (conform canoanelor bine-cunoscute), perspectiva diferita pe care o putem aduce nu va avea un efect benefic doar asupra noastra, ci si asupra celor din jur. Creativitatea produce, repetitia diminueaza. intrebata fiind care este cea mai mare calitate pe care a adus-o muncii ei de redactor-sef Vogue Italia, Franca a raspuns franc: I add the dream. “Eu adaug visul. Pentru ca oamenii vor sa viseze.”

 

P.S. Acest articol a aparut in editia de martie 2018 a revistei Tango. Aproape fara exceptie, luna de luna, de peste 8 ani public in revista Tango/Marea Dragoste. Credit photo: Paul Buciuta.

 

 

 

Articole Recente