In 2017 voi alerga in amintirea unui prieten care a plecat de Craciun

In 2017 voi alerga in amintirea unui prieten care a plecat de Craciun

La multi ani! Astazi este prima zi din cele trei sute saisezi si cinci care se aseaza in fata fiecaruia pentru a fi traite dupa propriile rezolutii. Sa fim mai buni. Sa facem mai mult sport. Sa renuntam la fumat. Sa petrecem mai mult timp cu cei dragi. Aceleasi cu cele de anul trecut si cu cele de acum doi ani. Cata cerneala virtuala risipita pe planuri minutios impartite pe luni, zile, secunde! Cata bucurie intr-un nou inceput care promite sa isi ia revansa pentru toate neindeplinirile celorlalte! 

Mi-am recitit rezolutiile ultimilor ani si m-am apostrofat cu “ce caraghioasa esti, Raluco” la fiecare revelatie ca, iata, am mai descoperit un obiectiv care se repeta de vreo trei ani. Si m-am intrebat, onest, daca are sens sa le copiez ca o scolarita constiincioasa si pentru anul ce vine sau sa renunt si sa adaug unele mai realiste.

Apoi a venit Craciunul. Mosul a fost darnic, mai putin cu vestea de seara ca unul dintre prietenii nostri a plecat. Sau s-a oprit prea devreme. Stop cardio-respirator. 

Si iata-ne fara rezolutii, sub primii fulgi de zapada, luandu-ne la revedere nedumeriti, fosti colegi care sarbatorisem mai alaltaieri douazeci de ani de la terminarea liceului. 

Printre rezolutiile neduse la niciun inceput, darmite la bun sfarsit era si alergarea unui semi-maraton. Acum doi ani, intr-un sfarsit de vara si un apus de soare, un prieten ma invita la prima mea alergare. Sceptica, mofturoasa, neincrezatoare, am zis da mai mult pentru a-i demonstra ca nu sunt in stare. A stiut sa-mi aleaga ritmul care sa ma tina motivata fara sa ma epuizeze, mi-a tinut companie, mi-a ascultat rabdator bombanelile si usor-usor mi-a aratat ca pot alerga aproape sase kilometri, cat are o tura de Herastrau. Mi-a dat incredere. Am continuat. Am reusit sa alerg zece kilometri si apoi doisprezece, adica doua ture de Herastrau. Am inceput sa alerg singura si sa descoper bucuria de a-mi depasi propriile limite si temeri. Mi-am setat un obiectiv de a alerga un semi-maraton. 

De Craciun inima unui om bun nu a mai vrut sa alerge. Dintre toate rezolutiile la care m-as fi gandit pentru noul an am pastrat una singura: In 2017 voi alerga semi-maratonul promis in memoria celui care m-a invatat sa alerg!

In rest, voi trai pur si simplu, ceea ce va doresc si voua…

Articole Recente