Cum l-am cucerit pe baiatul care bifase un training la intamplare

Cum l-am cucerit pe baiatul care bifase un training la intamplare

Printre primele traininguri pe care le-am tinut prin intermediul colaborarii cu o companie renumita de training a fost unul de creativitate si inovatie. Compania este renumita si apreciata, nu am adaugat acest amanunt ca sa imi atribui eu valoare personala:) Eu sunt onorata ca m-au primit si instruit ca sa ii pot reprezenta in fata clientilor la nivelul asteptarilor!

Pentru ca nu era vorba de un modul standard - in sensul de un program acreditat pe baza caruia eu sa dezvolt un workshop practic, am avut ceea ce mie imi place cel mai mult: libertate totala de a dezvolta un material dupa gustul si inspiratia mea.

Cei care solicitasera acest program sunt o companie care lucreaza din Romania pentru mai multe tari in domeniul serviciilor IT. Scopul era bine gandit: intre atatea sisteme si procese, oamenii acestia tineri au nevoie de un impuls de inspiratie, de o lumea creativa care sa ii stimuleze sa fie la randul lor creativi chiar si acolo unde nu intelegi cum naiba ai putea fi.

Am incercat sa adun cat mai multe infomatii, de la teorie – celebrul model Creative Problem Solving – la practica. M-am imbracat chiar cu o rochie a Lanei Balana cu print digital cu o tastatura supradimensionata de laptop si un mouse pe spate. Tematica trebuia sa se reflecte in cat mai multe zone, inclusiv tinuta. E parte din concept, din atmosfera.

La primul exercitiu de grup, care se dorea a fi o modalitate de impartire pe echipe in functie de cat de orientat spre partea artistic-creativa este fiecare dintre participanti am constatat ca lipseau rezultatele cuiva pe foaia de flipchart. Stiu, mi se pare anost rau flipchart-ul, dar tot nu avem cum sa scapam de el…inca…sau poate da, ca la compania de training cu care colaborez au pereti pe care poti scrie;)

Am intrebat cine a omis sa isi treaca rezultatele si am descoperit ca era baiatul care intarziase si se cuibarise intr-o canapea, in afara orizontului vizual al majoritatii. A zis ca el nu face teste, ca se cunoaste deja. Colegii nu pareau sa fie surprinsi de reactia lui, de altfel nu lucrau toti impreuna, deci nu se stiau prea bine. Am incercat mai in gluma sa il conving sa vina sa ne spuna atunci cum este, daca tot are deja raspunsurile. Mi-a raspuns ca nu pot sa-l oblig sa faca asta in fata unor oameni cu care nu este apropiat. Tonul era cat se poate de sincer si autentic, nu se punea problema de vreo manipulare. Intr-o prima faza am incercat sa rezolv cu umor, i-am spus ca nu vreau sa fiu in locul sefului lui, dar asta a parut sa il enerveze chiar mai tare. Wrong move. L-am intrebat de ce a venit la training: a zis ca a avut o lista de la departamentul de resurse umane cu traningurile disponibile si a bifat si el la intamplare.

Aveam la dispozitie doua variante: sa vorbesc cu el la pauza sa incerce sa fie mai cooperant – stiti, bla bla-uri dintr-astea cu “deranjezi colegii” sau sa gasesc o cale prin care sa ii atrag interesul, pentru ca intuitia imi spunea ca poate avea o contributie valoroasa. La pauza i-am spus ca nu este obligat sa ramana daca nu ii place, iar aceasta decizie nu va avea repercusiuni, in sensul ca nu ma voi duce cu jalba in protap la departamentul de HR. Mi-a raspuns ca mai sta jumatate de ora si pe urma se decide.

In urmatoarea jumatate de ora l-am implicat in cat mai multe discutii despre subiecte care pareau in afara lumii lor obisnuite: despre comemorarea hip-hop a 400 de ani de la moartea lui Shakespeare, despre festivalul de publicitate de la Cannes si Gisele Bundchen in Under Armour. Am tinut sa mentionez de fata cu toata lumea ca el, prin atitudinea sa contradictorie m-a obligat sa imi demonstrez in primul rand mie ca sunt cu adevarat creativa. Cum? Schimband in timp real cursul trainingului astfel incat el sa nu fie un participant-piedica, ci un participant interesat si curios ca ceilalti. Si ca ii multumesc pentru acest context oferit, care imi este util in a demonstra ca nu vorbesc din carti. Nu era bullshit, chiar asa am vazut lucrurile. Nu doar ca a stat pana la sfarsit, dar a contribuit cu entuziasm in toate momentele. Mai bine un astfel de personaj decat genul care sta cuminte, noteaza, se conformeaza, dar nu aduce nimic concret, nimic viu in conversatie.

Dupa fiecare astfel de zi slabesc un kilogram, ceea ce nu e rau deloc.

Articole Recente