Rochii glam, muncitori mirati si case in constructie

Rochii glam, muncitori mirati si case in constructie

Atentie! Muncitorii nu au voie la baie, trona azi un anunt la toaleta publica a unui magazin din cadrul unui complex rezidential din jurul Bucurestiului.

Nici doamna model cu rochii glam, fotografii sexy de ambele sexe, make-up artistul cu voce rock si proprietara chic a casei in constructie nu au ce cauta intr-un spatiu in care muncitorii lucreaza intr-o dimineata de sambata. Sa mearga la toaleta, in schimb, poate acolo au voie:)

A trecut mai bine jumatate de an de la lansarea site-ului meu si m-am gandit sa il aranjez, sa ma aranjez ca pentru o vara plina de provocari creative.

Animata de o idee nastrusnica si de prieteni cu care sa o pot pune in aplicare, am decis ca voi face o sesiune foto noua intr-un spatiu aspru, brut, ca o metafora a ideii de constructie, de creativitate, de nou.

Conceptul avea nevoie de o casa in constructie la stadiul gri, semifinisat, cu pereti interiori si exteriori, tencuiala, dar cu suflul grabit ca trebuie terminata, ca termenul a fost deja prelungit, ca in jurul ei robotesc multi oameni si ea creste precum Fat Frumos de la o zi la alta. I-am urmarit parcursul in imagini timp de vreo doua saptamani, iar cu trei zile inainte de sesiunea foto propriu-zisa am dat o fuga sa o cercetez. Astazi, cand am zarit-o parea ca un baiat in vacanta de vara dintr-a noua intr-a zecea, se inaltase brusc!

Eram cinci: patru fete si un baiat. O prietena cu casa, o prietena cu smacurile, o prietena cu aparatul foto si iubitul ei pe post de asistent fotograf. In timp ce ma machiam la cafeneaua din cadrul complexului dezbateam pasiunile aparent antagonice ale oamenilor: make-up cu rock, marketing cu scris, resurse umane cu fotografie. 

Am venit pregatita cu un arsenal de rochii, carti, posete, pantofi, sandale, incaltarile de fotbal ale lui fii-miu (imprumutate cu mare dificultate), bijuterii, o oglinda si o tava. Abia cand am ajuns acasa am realizat ca am folosit doar jumatate din accesorii si am uitat de scara - hiperbola intregii idei. Am uitat si de instastories, ar fi mers de minune cu reactiile muncitorilor la lucru in timp ce eu defilam in rochii glam, asistentul sexy al fotografei fixa lumina si fotografa la fel de sexy imi dicta sa iau bidineaua, mistria, ciocanul, sa ma urc pe scara, sa mingle with them.

Cu ce a fost deosebita aceasta sambata dimineata de oricare alta zi de sambata?

  • muncitorii isi vor aminti ca de cea mai interesanta zi de lucru - o femeie la care se cruceau fara sfiala pentru ca venise sa se fotografieze in mizeria aceea, printre saci de ciment si cutii de vopsea Savana in loc sa mearga intr-un loc curat si dragut. Sau macar sa astepte si ea termenul acela prelungit cand va fi casa gata:)
  • eu imi voi aminti ca fiecare dintre prietenii participanti au avut partea lor de contributie pentru a implementa o idee altfel. Cam acesta a fost firul vietii mele profesionale, am reusit sa gasesc oamenii cu care sa construiesc idei pe termen mediu sau chiar lung.
  • seful de santier sau ce o fi fost el, ca parea ca le are cu managementul  m-a ajutat sa aduc oglinda inapoi la masina si mi-a atras atentia sa o asez bine, ca daca se sparge o sa am ghinion si nu o sa ma marit. I-am spus ca am un noroc chior, sa nu-si faca griji:)

Sunt curioasa ce atitudine mi-a surprins prietena mea fotografa: de mirare ca sunt in acel loc si in acel fel, de curioasa cum as putea contribui la bunul mers al unor lucruri care par in afara mea, de bucurie ca mi-a mai venit o idee, de multumire ca am fost tot timpul iubita. Poate toate.

Articole Recente